Ultimul an mi-a fost marcat, în mod nesurprinzător, de reveniri mai țintite sau mai hoinare la scrierile fundamentale despre imagine ale criticului Serge Daney. Știam că, dintre luările sale de poziție – nu cine știe ce numeroase, dar toate decisive – pe subiectul Revoluției Române, în care Daney a găsit deopotrivă o apoteoză și o... Citește în continuare →
Vasile Ernu deschide anul pe blog cu o serie generoasă de recomandări cinefile, în care fiecare va putea găsi ceva pe gustul său: Ceea ce urmează nu este un top, ci o listă de filme care au apărut în anul 2020 în Rusia sau sînt de limbă rusă, și care din punctul meu de vedere... Citește în continuare →
РУМЫНСКАЯ ВОЛНА / VALUL ROMÂNESC În Rusia, cultura română este puțin prezentă. Şi, în general, România este prezentă mediatic foarte puţin: deseori ca un breloc la tema Scutul Deveselu; mediatic este, însă, o necunoscută. Există interes, dar există și prea multă necunoaștere și mai ales suspiciune din partea noastră. Necunoaşterea şi suspiciunea ne fac să... Citește în continuare →
Pe la final de iunie, ceva – încă ceva! – a lipsit din peisajul cultural tot mai sărăcit al orașului Tulcea: Festivalul Pelicam, evenimentul consacrat oamenilor și mediului, care făcea ca preț de cîteva zile să respirăm alt aer în compania altor oameni, cum nu prea vedem pe străzile astea... Am trăit, ca localnici, cîte... Citește în continuare →
Acum două luni, m-am apucat de acest eseu video pentru cursul despre cinemaul est-european al lui Andrei Gorzo și al Andreei Mihalcea, ținut la UNATC București. M-am jucat cu câteva lucruri care mă obsedează în câteva filme care mă obsedează, am trecut prin multe suciri și răsuciri, dar până la urmă am ajuns la aceste... Citește în continuare →
Frantsuz/A Frenchman a avut premiera la Rotterdam, în secțiuntea The Tyger Burns, dedicată veteranilor. După cît de puține lucruri am citit despre el în presă, nu pare să fi făcut cine știe ce valuri. Greu de înțeles de ce: filmul e accesibil și lucrat cu mînă sigură, urmînd o poveste clară cu o docilitate cum... Citește în continuare →
Serge Daney este, în opinia mea, cel mai important critic de film după André Bazin. Cîteva repere biografice, pour faire vite (o introducere utilă este documentarul-interviu Itinéraire d’un ciné-fils, în care acesta își repovestește viața cu puțin timp înainte de moarte): Născut în 1944, Daney debutează la 20 de ani în revista Cahiers du cinéma, pe... Citește în continuare →
Revenim cu partea a doua a mini-anchetei noastre despre filmele estice care reverberează în amintirile criticilor români de film (aici, prima parte). De data asta, Andrei Bangu (Film Reporter), Diana Smeu (Acoperișul de Sticlă), Andreea Chiper (One World Romania) și Ionuț Mareș (Ziarul Metropolis) au ales să ne prezinte cîte un film pe care îl... Citește în continuare →
Generaţia mea, acei ultimi copii ai Imperiului care deja s-au maturizat şi intră în faza bătrîneţii, a produs trei regizori importanţi: Andrei Zviaghinţev, Serghei Lozniţa şi Iuri Bîkov. Ruşilor le place să vorbească mereu de Nr. 1: care este regizorul principal. Boală veche. Contextul şi conjunctura globală, precum şi felul în care funcţionează maşinăria de... Citește în continuare →
Acum cîteva zile am aruncat un message in a bottle pe marea (Azov) a criticii de film românești. Mesajul cuprindea o invitație de a vorbi despre filme din Est – spațiul (post)comunist, (ex-)sovietic, cealaltă Europă, spuneți-i cum vreți –, fără nicio pretenție de exhaustivitate. Se pare că sticla a ajuns, cum se spune, à bon port.... Citește în continuare →
Cum spuneam în introducerea la prima parte a listei, tezele din iulie 1971 au fost cîrligul de care s-au agățat artiștii epocii, crezînd că dispariția intermediarilor birocratici dintre ei și partid va simplifica în bună măsură procesul artistic. Însă, în ceea ce privește cinemaul, lucrurile s-au încurcat și mai mult, partidul impunînd structuri suplimentare de... Citește în continuare →
Filmele românești de dinainte de '89 sînt un teritoriu învăluit de legendă, fie că e vorba de mitul tinereții pierdute și regăsite peste ani în programul Național TV, de „marii actori” din celebrele comedii sau de vigilența spectatorilor în a descoperi în ele ori mărci ideologice, ori diverse „șopîrle”, mesaje subversive invizibile ochiului liber. Acum,... Citește în continuare →
MUBI este una dintre platformele cele mai interesante de Video on Demand – și clar preferabilă Netflix-ului, care nimicește orice strop de cinefilie, servind doar rețete deja testate. În schimb, pe MUBI lucrurile sînt imprevizibile. Așa că am profitat de faptul că stăm cu toții prin casă ca să vorbesc despre două filme bulgărești disponibile... Citește în continuare →
Partea a doua, deci: cea în care posibilitățile se restrîng iar oamenii încep să-și dea seama că, deși după 1989 au dobîndit unele lucruri, altele – la fel de prețioase – s-au pierdut pe drum. Anii '90 au adus cu ei Războiul Iugoslav. Societatea rusă de sub Boris Elțîn se clătina. Pretutindeni în sud-estul Europei... Citește în continuare →
Am pus cap la cap un parcurs cinematografic prin anii '90 care nu e nici cronologic, nici valoric. În schimb, urmează un soi de temporalitate interioară, încercînd să ghicească o coerență – sau măcar un fir roșu – în felul în care s-au aranjat lucrurile atunci. Anii ’90 sînt considerați de mulți o perioadă confuză,... Citește în continuare →
FuturEast 