Pe la final de iunie, ceva – încă ceva! – a lipsit din peisajul cultural tot mai sărăcit al orașului Tulcea: Festivalul Pelicam, evenimentul consacrat oamenilor și mediului, care făcea ca preț de cîteva zile să respirăm alt aer în compania altor oameni, cum nu prea vedem pe străzile astea… Am trăit, ca localnici, cîte și mai cîte cu Pelicamul, și promitem că poveștile astea, care cu sudoarea voluntarului, care cu încordarea juratului licean, le vom destăinui anul viitor, pe „live”. Cert e că, implantîndu-se în buza nu prea cinefilă a Deltei, festivalul a reușit să arate, pornind de la zero, că cinemaul și ecologia sînt mai mult decît două intrări în dicționar, ba chiar fac echipă bună împreună. Cu gîndurile astea ușor nostalgice am luat-o din loc, găsindu-i la mijloc de drum pe fondatorii Pelicam, Corina Eredenta Moldovan-Florea și Benjamin Ribout, care ne-au asigurat: pe fundalul urgenței climatice și al „valului verde” care a măturat recent o țară ca Franța, Pelicamul revine în cîteva zile, iar exercițiul acestui „passage obligé” în (prin) online are toate șansele să fie profitabil, vorba unui personaj din Fritz Lang.
E clar că ediția de anul acesta e specială. Poate că în condiții normale am fi purtat o discuție degajată, undeva pe malul Dunării, despre experiența afectivă a festivalului. Poate că am fi vorbit despre comunitatea unică a voluntarilor de la Pelicam, sau despre vreo proiecție care ne-a rămas în memorie. Dată fiind situația însă, ne-am gîndit la un interviu virtual în doi timpi: într-o primă fază, haideți să vorbim puțin despre cum a fost să realizați tranziția în online și care au fost provocările unei astfel de reconfigurări radicale…
Sincer, încă nu ne dăm seama ce presupune o tranziție online. Speranțele însă sînt mari, să avem sute de spectatori la fiecare film! Cred că o tranziție online te obligă să gîndești evenimentul mai puțin local cumva, fiindcă el va fi accesibil de peste tot, din toată țara. Ceea ce este foarte bine într-un fel, pentru că pentru prima dată cei care nu au putut veni vreodată la Tulcea vor putea vedea filmele Pelicam. Festivalul avînd un mesaj și o temă universale, ceea ce se întîmplă acum poate fi apreciat ca ceva foarte fain, deci ne oferim – măcar anul ăsta – posibilitatea de a atinge un număr mai mare de oameni. Pe de altă parte, fiind o concurență nemaiîntîlnită pînă acum pe partea de online, cred că asta ne-a obligat să comunicăm mai mult, să folosim mai multe canale de comunicare, să fim mai prezenți. Cred că ne-am descurcat bine pe partea asta. Mai departe, sperăm sa fie totul perfect pe partea tehnică, aici este marea necunoscută… Bine că România are un net chiar bun.
Online-ul ne-a arătat în ultimele luni că, pe cît reușește să ne aducă laolaltă, pe atît de iluzorie poate fi experiența acestui „împreună”. Ce sperați, personal, de la această ediție atipică? Simțiți că online-ul se apropie în vreun fel sau altul cu ceea ce făceați la Retrospectiva Pelicam de la București – adică o diversificare a publicului dincolo de audiența uzuală din partea locului?
Da. Online-ul din nou înseamnă mai puține piedici pentru a vedea conținutul Pelicam, ceea ce este o veste foarte bună, un plus mare pentru festival, pentru popularizarea sa și pentru răspîndirea mesajelor filmelor pe care le alegem cu seriozitate și pe care ne luptăm să le adunăm în zestrea de la Pelicam. Acum, știm foarte bine că lumea vede filmele de la Pelicam și apreciează momentele de la Pelicam datorită unui context special: orașul Tulcea, faptul că totul se desfășoară într-o atmosferă plăcută, că invitații sînt disponibili și la îndemînă, pentru vibe-ul pe care îl dau tinerii implicați în eveniment, pentru gratuitatea evenimentului și faptul că nu vrem în niciun caz să existe ceva elitist în demersul nostru, ci toată povestea asta să aibă în fond o dimensiune aproape de interes public, aș zice. Toate astea – plus Dunărea/Tulcea, încă o dată – nu vor exista anul ăsta. Însă avem, ca de obicei, super filme, super discuții, super invitați, la fel de accesibili și de disponibili, doar că va fi prin intermediul unui ecran, de la fiecare de-acasă. Asta este și cred, în fond, că va rămâne acolo un fel de esență Pelicam: film documentar și dimensiunea aia de interes public de care ziceam.
Observăm că, lucrurile stînd așa, selecția s-a redus la două competiții: cea internațională (cu filme de pe tot mapamondul) și competiția Eastern Docs (cu filme din regiune). Ne amintim cu drag de competiții adiacente cu care am crescut la Pelicam – Fresh Perspectives, cea dedicată liceenilor tulceni, de exemplu –, pe care abia așteptăm să le revedem în anii următori. Pînă atunci, putem spune că ați căutat, prin cele două competiții, un soi de esență a festivalului?
Anul acesta și în situația dată ne-am concentrat pe cele două competiții mari, cea internațională/mare și cea „locală” Black Sea Docs, care între timp devenise Eastern Docs dintr-o dorință de-a o extinde și de-a o deschide și către celelalte țări din jur. Mai departe, nu am renunțat la proiecțiile pentru copii și adolescenți, doar că acestea nu se regăsesc într-un cadru competițional. Esența festivalului este undeva acolo, acoperind toate zonele astea. Iar pentru viitor ne dorim să reluăm competiția Fresh Perspectives dedicată în special tinerilor tulceni.
Să extindem puțin discuția. Pelicam a apărut ca un festival despre și pentru mediu, într-o perioadă – ce-i drept nu foarte îndepărtată – în care alarmele din partea planetei păreau mult mai marginale. În ultimii ani, însă, vedem că problemele ecologice au devenit tot mai presante, integrînd agenda politică de vîrf în multe locuri. De altfel, credem că merită amintit succesul recent al partidelor și politicilor ecologiste, spre exemplu rezultatul fără precedent de la alegerile municipale din Franța. În România părem însă mult în urmă… Cum se raportează Pelicam la toate astea și, mai ales, simțiți că aceste noi și binevenite schimbări în mentalitate s-au resimțit și în rîndurile publicului autohton?
Ceea ce s-a întîmplat acum în Franța este o victorie uriașă pentru iubitorii de mediu și pentru cei ce vor o schimbare. Lyon, Marsilia, Bordeaux, Strasbourg… Orașe mari, foarte mari, vor implementa de acum încolo politici ecologice! Reprezintă un progres social uriaș pentru țara respectivă și dovada că aspectele ecologice au ajuns în prim-plan, ca preocupare, pentru oameni. Ecologie și descreștere ca model de dezvoltare și de… creștere! În România sîntem încă departe de așa ceva, dar nici prea departe pînă la urmă, aș zice. Preocupările bucureștenilor sau ale clujenilor duc tot spre mai multe spații verzi sau spre modalități de transport alternative și mai puțin poluante. Sau spre reduceri de consum de energie. Aspectele astea au ajuns să fie discutate și aici. Lipsește doar, poate, o ofertă politică mai afirmată în sensul ăsta. Și o doză mai mare de utopie, clar, atît din partea oamenilor, cît și din partea politicienilor. România are o nevoie mare de utopie.
Din păcate arta, și poate cinemaul în particular, este adesea văzută ca neavînd tangență cu posibilitățile unor acțiuni concrete, activiste. Cu toate acestea, Pelicam a demonstrat că poate realiza o sinteză între filmul de autor și transmiterea unui mesaj fără echivoc, direcționat, de ce nu, în primul rînd către comunitatea locală, fără să sacrifice nimic de nicăieri. Cum credeți că vizionarea filmelor poate reuși să ne aducă mai aproape de obiectivele acestei reinventări verzi pe care ne-o propunem?
Filmul ne spune o poveste, a altora evident, dar care este în fond și a noastră. Împărtășim același spațiu, aceeași planetă, așadar lupta unui om din America de Sud pentru apa de la el din sat, care este acaparată abuziv de ceva multinațională, mă privește și pe mine. Regăsim absolut aceleași situații peste tot, cînd vine vorba de abuzuri, mimetismul este frapant. Ce vedem la Pelicam este un limbaj universal, cel al filmului, în care ni se arată povești la fel de universale pentru că nu există decît două moduri de a ne raporta la mediu, pe care le cunoaștem prea bine, indiferent de țara unde trăim: ori îl exploatăm și îl stricăm, ori îl ocrotim și respectăm. De fapt este vorba de noi înșine în aceste filme, căci impactînd mediul ne impactăm pe noi în primul rînd. Filmele de la Pelicam ne ajută de fapt să ne reamintim sau chiar să realizăm că facem parte dintr-un tot în care sîntem conectați cu absolut toată lumea. Iar a-i vedea pe cei care nu respectă natura te face mai atent la ce ai în jurul tău, și a-i vedea pe cei care au grijă de ea te face să te simți bine și dornic să faci același lucru la tine acasă.
Foto copertă: arhivă personală – proiecție pe malul Lacului Ciuperca, în Tulcea (2016).
FuturEast 
Lasă un răspuns