Acum două luni, m-am apucat de acest eseu video pentru cursul despre cinemaul est-european al lui Andrei Gorzo și al Andreei Mihalcea, ținut la UNATC București. M-am jucat cu câteva lucruri care mă obsedează în câteva filme care mă obsedează, am trecut prin multe suciri și răsuciri, dar până la urmă am ajuns la aceste jonglerii cu ciné-vérité-ul și discursul despre film. Și, recunosc, cea mai mare plăcere a fost să mă joc de-a dezasamblatul filmelor, să realizez cât e de ușor să te pierzi în „secvențele” unor timpuri trecute care evocă prezentul.
Andreea Chiper și-a dat zilele trecute licența în Alexandru Tatos. Ca mai toată lumea care a scris pe acest blog, e și ea din Tulcea.
Lasă un răspuns