Am fi putut să fim suspectați că privilegiem alb-negrul (latura sa artsy) și cartierele rezidențiale (post-)sovietice (latura lor de imagined nostalgia). Que nenni, cum spune o vorbă din vechime: găsiți mai jos o serie foto care împrăștie dubiile, bricolînd cu materialul seducător al județului de baștină, odată ce-am putut ieși din case. Adevărul e că ne... Citește în continuare →
Am ajuns la sfîrșitul stării de urgență și la începutul măsurilor de relaxare și, cu toate că nu este foarte clar cum vor evolua lucrurile mai departe, cert este că această perioadă a acutizat și pus în lumină cîteva fenomene care poate că înainte ar fi rămas în umbră. Dacă acum mai bine de o... Citește în continuare →
Pe 4 iunie 2020 se împlinesc 76 de ani de la nașterea lui Serge Daney. Cu ocazia asta am ținut să traducem un nou text despre România pe care i-l datorăm. Este vorba despre un „bilet” scris în imediatul morții lui Ceaușescu, care lansează cîteva mingi la fileu, din perspectiva unui om de imagine, privind... Citește în continuare →
Ministerul durerii, romanul publicat în 2004 de croata Dubravka Ugrešić, încearcă să scoată capul din încrengătura război-naționalism-traumă, din bălăriile care se perorează de o parte și de cealaltă a baricadei, din jungla sîngeroasă a fostei Iugoslavii – și să verifice pe propria piele că încă a mai rămas un rest de rațiune în noi. Victorie... Citește în continuare →
În acest articol am selectat imagini realizate la Tulcea, în martie 2020. O primă serie cu fotografii din Tulcea, din luna ianuarie a acestui an, a fost încărcată de Victor aici. La început de martie, înainte ca starea de urgență să se fi adoptat și înainte ca măsurile de combatere a coronavirusului să fie aplicate,... Citește în continuare →
Prieten drag, tovarăș al răposatului este un volum de Andrei Kurkov tradus din limba rusă de Antoaneta Olteanu și publicat la Curtea Veche în 2012. De la bun început trebuie spus că mini-romanul lui Kurkov – 120 de pagini care se citesc dintr-un foc – pare o apariție mai degrabă curioasă în peisajul literar post-sovietic.... Citește în continuare →
Frantsuz/A Frenchman a avut premiera la Rotterdam, în secțiuntea The Tyger Burns, dedicată veteranilor. După cît de puține lucruri am citit despre el în presă, nu pare să fi făcut cine știe ce valuri. Greu de înțeles de ce: filmul e accesibil și lucrat cu mînă sigură, urmînd o poveste clară cu o docilitate cum... Citește în continuare →
Pizdeț este prima parte a trilogiei Letopizdeț a lui Alexandru Vakulovski. A fost publicată în 2002 la Editura Aula și reeditată anul acesta la Polirom. Am auzit de carte prin liceu, pomenită la o oră de română, dar ceva ani romanul nu mi-a fost mai mult decît o recomandare pasageră. Nici nu avusesem acces la... Citește în continuare →
Pentru unii oameni, răspunsul la întrebarea „ce vezi de la fereastră?”, care s-a tot trîmbițat lunile astea, arată altfel. Chiar așa: oare cum e atunci cînd de la birou nu vezi blocul vecin, ci cîmpuri și coline, case răsfirate și cai pironiți pe pajiște? Carantina ne-a pus față în față cu singurătățile noastre, pentru mult... Citește în continuare →
Serge Daney este, în opinia mea, cel mai important critic de film după André Bazin. Cîteva repere biografice, pour faire vite (o introducere utilă este documentarul-interviu Itinéraire d’un ciné-fils, în care acesta își repovestește viața cu puțin timp înainte de moarte): Născut în 1944, Daney debutează la 20 de ani în revista Cahiers du cinéma, pe... Citește în continuare →
În august 2019 am fost invitată să petrec o lună în Rusia la familia unui coleg dintr-o tabără de vară, cunoscut în Cehia, unde mă dusesem să învăț limba cehă cu un an înainte. Am stat 5 zile în Moscova și restul timpului l-am petrecut într-un sat, Staro-Levino, aflat la vreo 100 km sud-est de... Citește în continuare →
Revenim cu partea a doua a mini-anchetei noastre despre filmele estice care reverberează în amintirile criticilor români de film (aici, prima parte). De data asta, Andrei Bangu (Film Reporter), Diana Smeu (Acoperișul de Sticlă), Andreea Chiper (One World Romania) și Ionuț Mareș (Ziarul Metropolis) au ales să ne prezinte cîte un film pe care îl... Citește în continuare →
Generaţia mea, acei ultimi copii ai Imperiului care deja s-au maturizat şi intră în faza bătrîneţii, a produs trei regizori importanţi: Andrei Zviaghinţev, Serghei Lozniţa şi Iuri Bîkov. Ruşilor le place să vorbească mereu de Nr. 1: care este regizorul principal. Boală veche. Contextul şi conjunctura globală, precum şi felul în care funcţionează maşinăria de... Citește în continuare →
Acum cîteva zile am aruncat un message in a bottle pe marea (Azov) a criticii de film românești. Mesajul cuprindea o invitație de a vorbi despre filme din Est – spațiul (post)comunist, (ex-)sovietic, cealaltă Europă, spuneți-i cum vreți –, fără nicio pretenție de exhaustivitate. Se pare că sticla a ajuns, cum se spune, à bon port.... Citește în continuare →
Cum spuneam în introducerea la prima parte a listei, tezele din iulie 1971 au fost cîrligul de care s-au agățat artiștii epocii, crezînd că dispariția intermediarilor birocratici dintre ei și partid va simplifica în bună măsură procesul artistic. Însă, în ceea ce privește cinemaul, lucrurile s-au încurcat și mai mult, partidul impunînd structuri suplimentare de... Citește în continuare →
FuturEast 