Schimbările apărute în viața tuturor pe timp de pandemie au fost ultra-mediatizate în ultimele săptămîni. Fără să îmi propun să realizez, aici, o nouă tentativă de elucidare a modului în care ne adaptăm, seria aceasta foto vine ca urmare a măsurilor de izolare pe care le-am adoptat. Poate că, în lipsa acestei perioade dificile, nu... Citește în continuare →
Documentarul We Are Russia, al regizoarei franco-rusoaice Alexandra Dalsbaek, a prins selecția festivalului Visions du Réel: deja o distincție importantă pentru acest film fără pretenții, care însă pune reflectoarele pe niște zone de umbră ale Rusiei actuale. Dacă v-ați pus vreodată întrebări cu privire la posibilitatea unei opoziții reale față de regimul putinist, atunci acest... Citește în continuare →
Votca-Cola este un o colecție de povestiri scurte publicată în 2003 în rusă de Irina Denejkina. A fost tradusă în română de Denisa Fejes, la Curtea Veche, în 2008. Întrebarea la care volumul încearcă să răspundă e limpede: cum putem privi Estul în perioada de tranziție postcomunistă prin ochii tinerilor rebeli ai generației Pepsi? Fără... Citește în continuare →
Filmele românești de dinainte de '89 sînt un teritoriu învăluit de legendă, fie că e vorba de mitul tinereții pierdute și regăsite peste ani în programul Național TV, de „marii actori” din celebrele comedii sau de vigilența spectatorilor în a descoperi în ele ori mărci ideologice, ori diverse „șopîrle”, mesaje subversive invizibile ochiului liber. Acum,... Citește în continuare →
Am cules o serie de fotografii cu trenul de Tulcea. E vorba despre conexiunea Medgidia – Tulcea Oraș, care leagă județul Tulcea de linia de mare viteză Constanța – București. Parcurgînd în aproximativ 3 ore și zece minute un traseu care, cu mașina, ar lua cam două ore, varianta prin Medgidia este pentru mulți greoaie.... Citește în continuare →
Apărută anul acesta la editura Humanitas în colecția dedicată scriitorilor români de azi, Tata mă citește și după moarte vine ca un elogiu adus copilăriei din „orice sistem social-politic”, după cum amintește chiar autorul pe copertă. Mihail Vakulovski își reintră în pielea copilului de 6-7 ani, crescut în R.S.S. Moldova, adunînd scurte povestioare disparate, în... Citește în continuare →
În Franța, Nicole Brenez este o autoritate pe tot ce înseamnă cinema situat în marginea marginii industriei: de la cine-tracturi militante la solilocvii chinuite, filmate departe de lume. Retrospectiva pe care a conceput-o la Cinemateca Franceză în anul 2000, Jeune, dure et pure ! Une histoire du cinéma d’avant-garde en France, a făcut dată. Tot... Citește în continuare →
Publicat în 1999 în rusă, Generation P (Поколение П) este al treilea roman al lui Viktor Pelevin (n. 1962). Curtea Veche l-a publicat la noi, în traducerea Luanei Schidu, în 2011. Ambiția nu e ceva ce-i lipsește lui Pelevin în acest roman, care se dorește un fel de radiografie trippy, realizată „în memoria clasei de... Citește în continuare →
Pe cînd proiectul FuturEast încă se afla în stadiul de schiță, ne întrebam cine ar putea deschide rubrica de interviuri a blogului. Răspunsul s-a impus oarecum firesc: Vasile Ernu. El este cel care, în România, a întruchipat și stimulat aproape de unul singur, în ultimii 15 ani și mai mult, munca de analiză, dezbatere și... Citește în continuare →
MUBI este una dintre platformele cele mai interesante de Video on Demand – și clar preferabilă Netflix-ului, care nimicește orice strop de cinefilie, servind doar rețete deja testate. În schimb, pe MUBI lucrurile sînt imprevizibile. Așa că am profitat de faptul că stăm cu toții prin casă ca să vorbesc despre două filme bulgărești disponibile... Citește în continuare →
Partea a doua, deci: cea în care posibilitățile se restrîng iar oamenii încep să-și dea seama că, deși după 1989 au dobîndit unele lucruri, altele – la fel de prețioase – s-au pierdut pe drum. Anii '90 au adus cu ei Războiul Iugoslav. Societatea rusă de sub Boris Elțîn se clătina. Pretutindeni în sud-estul Europei... Citește în continuare →
Am pus cap la cap un parcurs cinematografic prin anii '90 care nu e nici cronologic, nici valoric. În schimb, urmează un soi de temporalitate interioară, încercînd să ghicească o coerență – sau măcar un fir roșu – în felul în care s-au aranjat lucrurile atunci. Anii ’90 sînt considerați de mulți o perioadă confuză,... Citește în continuare →
FuturEast 