Rusia divizată

Documentarul We Are Russia, al regizoarei franco-rusoaice Alexandra Dalsbaek, a prins selecția festivalului Visions du Réel: deja o distincție importantă pentru acest film fără pretenții, care însă pune reflectoarele pe niște zone de umbră ale Rusiei actuale. Dacă v-ați pus vreodată întrebări cu privire la posibilitatea unei opoziții reale față de regimul putinist, atunci acest documentar de o oră s-ar putea să vă intereseze: pe urmele unor tineri susținători ai lui Aleksei Navalnîi, opozantul cel mai sonor al lui Vladimir Putin, camera înregistrează prin tribunale sau secții de votare, atunci cînd nu e luată pur și simplu pe sus în timpul unei manifestații spontane. Genericul de final afișează cîteva nume, mai toate trunchiate cu excepția inițialei – semn că pericolul e real.

Cu cîteva luni înainte de alegerile prezidențiale din 2018, voluntarii lui Navalnîi sînt în priză: distribuie broșuri și flyere, se pozează în fața Dumei de Stat cu pancarte provocatoare, organizează mici manifestații de stradă. Aceste inițiative – ne arată filmul – sînt stopate în fașă: organele legii se postează repede în jurul „agitatorilor”, cer legitimații și autorizații imposibil de obținut. Pentru mulți urmează arestul temporar. (De altfel, pagina de Wikipedia a lui Navalnîi conține un pomelnic de arestări și detenții mai lungi și mai scurte.) În Rusia de azi, orice dorință de răzvrătire pare să aducă cu sine primejdia unor repercusiuni dureroase – iar orice manifestare a acestei răzvrătiri capătă ceva din adrenalina unui jaf de bancă dintr-un film hollywoodian precum Gun Crazy: într-o secvență a filmului, doi liceeni agață pe un pod un poster pe care stă scris „boicotez alegerile”, apoi fug și se refugiază într-un getaway car ce-i duce departe, în timp ce Poliția începe deja să dea tîrcoale locului. Pentru acești tineri curajoși, angajarea politică vine la pachet cu spectrul polițailor care merg la contact fizic și al nopților petrecute la comisariat.

Dacă We Are Russia ne învață ceva, atunci lecția sa este că, în Rusia de azi, o mișcare de opoziție credibilă are puține șanse să se coaguleze cum trebuie: societatea, de jos în sus, pune bețe în roate acestor tentative, la toate nivelurile. E-adevărat că filmul aduce niște răspunsuri – dar tocmai aceste răspunsuri deschid calea pentru alte întrebări și mai complicate. Așa cum îi arată filmul – privirea lui Dalsbaek fiind, totuși, mai mult decît simpatetică – susținătorii lui Navalnîi sînt o ceată de tinerei care încearcă cîte un happening subțire pe ici, pe colo. Le lipsește însă o ancorare politică reală, la fel cum pare să le lipsească o susținere cît de mică din partea populației. Nu o dată vedem cum diverși trecători tratează cu nepăsare – ba chiar și cu dispreț și batjocură – preocupările politice ale tinerilor, afișîndu-și susținerea fățișă față de Putin.

Ce e cu această falie socială? Filmul nu-și bate capul să ne explice. În schimb, în astfel de momente regizoarea se refugiază pe un platou mult prea comod, de unde orice om cu convingeri politice diferite apare ca retrograd și corupt. Fără a se deschide spre cealaltă tabără – cîteva cadre fugitive arată o manifestație putinistă care strînge o mare de oameni, evocînd delirul lui Ponta de pe stadion –, fără a încerca să înțeleagă motivațiile oamenilor de a vota cu Putin, filmul se împotmolește inevitabil într-o contradicție, din care activiștii urmăriți mă îndoiesc că pot ieși, automat, mai răsăriți. (Ceva similar s-a petrecut recent și în societatea românească.) Iar una dintre secvențele sale emblematice – în care o fată strigă contra lui Putin, iar o femeie în vîrstă, aflată chiar lîngă, scandează în același timp în favoarea președintelui rus – s-ar putea să rezume foarte bine acest film fără prea mari subtilități.

We Are Russia, de Alexandra Dalsbaek, 63 min. Filmul a putut fi vizionat pe site-ul festivalului Visions du Réel.