Schimbările apărute în viața tuturor pe timp de pandemie au fost ultra-mediatizate în ultimele săptămîni. Fără să îmi propun să realizez, aici, o nouă tentativă de elucidare a modului în care ne adaptăm, seria aceasta foto vine ca urmare a măsurilor de izolare pe care le-am adoptat. Poate că, în lipsa acestei perioade dificile, nu aș fi dedicat prea curînd la fel de mult timp unui mediu ce îmi era deja extrem de familiar.
Propunîndu-mi să înregistrez, fotografic, noi spații, am fost nevoit să mă mulțumesc cu ideea că drumul săptămînal la magazin sau activitatea fizică individuală sînt singurele ocazii în care pot fotografia satul. A deveni atent la mediul care te înconjoară pare ceva complicat atunci cînd ești condiționat să fii pe grabă.
În fond, peisajul zilnic pare neschimbat. Nu sesizez nimic nou, casele părăsite sau pe jumătate în ruină se află tot acolo, iar singurul loc din sat unde pandemia se face resimțită este terasa magazinului acum golită de chipuri cunoscute.
În mod surprinzător, măștile încep să apară încet în peisaj, iar de Paște, contrar așteptărilor, curțile vecinilor au fost mai mult goale.
Scriu aceste rînduri și îmi dau seama că în astfel de zone izolarea funcționa puternic de mult timp: se poate accesa o singură rețea mobilă, iar conexiunea la Internet este puternic limitată. Nici vorbă de TV prin cablu sau internet de mare viteză. Copiii din sat – cei care au mai rămas – fac școală online. Îmi este greu să înțeleg cu ce resurse și asta nu doar pentru că o videoconferință ar fi imposibilă pe conexiunea de aici. Probabil că asta e cea mai mică problemă.
Merg pe străzile din sat. De ceva timp, de cînd am primit o plăcuță cu numele străzii și numărul casei, acestea au mai încetat să fie ulițe. Teoretic. Drumul pînă la magazin durează 20-30 de minute mai ales atunci cînd îmi propun să iau și aparatul foto după mine. M-am întors aici acum o lună. Observ că circulă autobuzul spre Tulcea. Vara trecută, cursele de 5 dimineața și 7 seara au fost anulate permanent. Mă întreb de cîte ori mai vine autobuzul acum și cum se face că o zonă bine conectată rutier – față de alte cazuri mult mai dureroase din regiunea Dobrogei – pare să rămînă blocată.
Seria foto LocalEast este dedicată acestui spațiu. Sat Telița, județ Tulcea; populație în 2011: 544 (în scădere față de 686 în 2002), populație maximă: 1910 locuitori la începutul secolului XX.
Fotografiile 1-8 au fost realizate pe Nikon F801 pe un film Fomapan 200. Fotografia 9 a fost realizată din mașină pe un Harman de unică folosință cu film Ilford XP2 400. Tot în fotografia 9 (dreapta-jos) se afla casa vecinei de la numărul 10. În fotografia 7 (stînga-jos) se află terasa acum pustie.
Ambele filme au fost procesate la isopatrusute.
Click pe imagini pentru a le viziona la dimensiune ridicată.
FuturEast 