Am cules o serie de fotografii cu trenul de Tulcea. E vorba despre conexiunea Medgidia – Tulcea Oraș, care leagă județul Tulcea de linia de mare viteză Constanța – București. Parcurgînd în aproximativ 3 ore și zece minute un traseu care, cu mașina, ar lua cam două ore, varianta prin Medgidia este pentru mulți greoaie.
Timpul de parcurs se acumulează, iar schimbarea trenului nu este mereu simplă. Motivele țin nu doar de lipsa electrificării pe traseu, ci și de relieful complex al zonei. Spre exemplu, primii 30 de kilometri, venind dinspre Tulcea, sînt acoperiți în aproximativ o oră (foto 6: trenul în apropiere de Cataloi, zona cu cea mai mică viteză de parcurs).
Deși mulți dintre localnici preferă mașina personală sau microbuzul, această legătură feroviară pare să fi fost revitalizată odată cu creșterea circulației studenților. Din 2018, faimoasa „săgeată albastră” își face apariția și în weekend, nu doar în sezon, cu o conexiune directă dinspre/spre București. Vara, săgeata circulă zilnic și permite turiștilor veniți în Deltă să vadă, pe lîngă peisajul dobrogean, și gări abandonate, căzute în ruină.
Clădirea gării din Tulcea (foto 1 / vedere dinspre gară: foto 2) – proiect socialist-modernist al Irinei Rosetti, finalizat în 1972 – este un caz fericit, dar nu toate stațiile au avut aceeași soartă.
Traseul pînă la Medgidia poartă călătorul prin sate pestrițe, cu clădiri de gară încă și mai și. Fiecare spune cîte ceva despre destinul comunităților locale. În timp ce stațiile mai apropiate de Medgidia asigură și un flux constant de navetiști (Tîrgușor Dobrogea – foto 3), stații precum Zebil sau Ceamurlia de Jos par să indice eșecul trenului ca mijloc de călătorie valabil (foto 7).
Bizar este și cazul gării Mihail Kogălniceanu (foto 8, 9), refuncționalizată în locuință proprie. Fațada, însă, a rămas prinsă în trecut: sub panoul cu numele stației încă stă scris cu roșu fad Trăiască Partidul Comunist Român.
În fine, interesante sînt și alegerile companiei CFR Călători cu privire la materialul rulant. Atunci cînd „săgeata albastră” ia o pauză, operatorul apelează la o soluție care nu mai lasă loc de dubiu că ești în Est – o locomotivă diesel și un singur vagon (foto 1, 4, 6).
Această serie se vrea un martor socio-cultural al schimbărilor radicale în mobilitatea regională. Experiența călătoriei spre Medgidia rămîne în continuare fascinantă, mai ales cînd pe șine întîlnești un automotor Malaxa, tot mai rar în ultimii doi ani.
Fotografii analog, 2019-2020.
FuturEast 