Chiar și-n miezul zilei, atunci cînd cele două magazine alimentare se închid și doar măgarii mai rămîn în centru, să se tăvălească prin nisip în arșița soarelui, la Caraorman e activitate: doi bivoli nărăvași sînt urcați în remorca unui SUV și lovesc cu toată forța copitelor în stînga și-n dreapta, iar mai sus de debarcader,... Citește în continuare →
E o idee mai veche de-a noastră care zice că satele izolate, legate de „șosea” printr-un drum îngust, trebuie fixate în lumină pînă nu e prea tîrziu. Sînt sate prin care nu treci niciodată fără un scop precis, ducîndu-și existența fantomatică și reamintindu-ne de ea prin vreun indicator rutier pe care mereu îl zărești prea... Citește în continuare →
Unde încep și unde se termină Balcanii? Încă nu știm cu precizie, dar întrebarea aceasta a devenit din ce în ce mai incomodă, atît pentru cei care se consideră rezidenți mîndri ai Balcanilor, cît și pentru cei ce se vor în afara acestei etichete. Datorăm regîndirea întregului concept de ‘est’ ca acest „Celălalt” al Europei... Citește în continuare →
Am fi putut să fim suspectați că privilegiem alb-negrul (latura sa artsy) și cartierele rezidențiale (post-)sovietice (latura lor de imagined nostalgia). Que nenni, cum spune o vorbă din vechime: găsiți mai jos o serie foto care împrăștie dubiile, bricolînd cu materialul seducător al județului de baștină, odată ce-am putut ieși din case. Adevărul e că ne... Citește în continuare →
Acum cîteva zile am aruncat un message in a bottle pe marea (Azov) a criticii de film românești. Mesajul cuprindea o invitație de a vorbi despre filme din Est – spațiul (post)comunist, (ex-)sovietic, cealaltă Europă, spuneți-i cum vreți –, fără nicio pretenție de exhaustivitate. Se pare că sticla a ajuns, cum se spune, à bon port.... Citește în continuare →
Am cules o serie de fotografii cu trenul de Tulcea. E vorba despre conexiunea Medgidia – Tulcea Oraș, care leagă județul Tulcea de linia de mare viteză Constanța – București. Parcurgînd în aproximativ 3 ore și zece minute un traseu care, cu mașina, ar lua cam două ore, varianta prin Medgidia este pentru mulți greoaie.... Citește în continuare →
Publicat în 1999 în rusă, Generation P (Поколение П) este al treilea roman al lui Viktor Pelevin (n. 1962). Curtea Veche l-a publicat la noi, în traducerea Luanei Schidu, în 2011. Ambiția nu e ceva ce-i lipsește lui Pelevin în acest roman, care se dorește un fel de radiografie trippy, realizată „în memoria clasei de... Citește în continuare →
Partea a doua, deci: cea în care posibilitățile se restrîng iar oamenii încep să-și dea seama că, deși după 1989 au dobîndit unele lucruri, altele – la fel de prețioase – s-au pierdut pe drum. Anii '90 au adus cu ei Războiul Iugoslav. Societatea rusă de sub Boris Elțîn se clătina. Pretutindeni în sud-estul Europei... Citește în continuare →
FuturEast 