E o idee mai veche de-a noastră care zice că satele izolate, legate de „șosea” printr-un drum îngust, trebuie fixate în lumină pînă nu e prea tîrziu. Sînt sate prin care nu treci niciodată fără un scop precis, ducîndu-și existența fantomatică și reamintindu-ne de ea prin vreun indicator rutier pe care mereu îl zărești prea tîrziu. Sînt sate prin care mașinile circulă rar, tot mai des înspre și dinspre aeroport.
În fond, s-ar putea ca nimic din gîndurile astea – niște prejudecăți ale unui orășean care încă n-a demarat proiectul Futureast.blog – să nu se „țină” la întîlnirea cu un astfel de sat avut în vedere. Camena, de exemplu, undeva între satele Caugagia și Slava Rusă, pe șoseaua dintre Două Cantoane, înspre Constanța și Ciucurova, înspre București… Nu degeaba, pornind avîntați pe un drum mai mult sau mai puțin îngust și ajunși la o răspîntie, am luat-o instinctiv pe traseul neasfaltat și plin de gropi, pregătindu-ne pentru o experiență „hardcore” a site-ului rămas în trecut. Nici pe departe, căci, făcînd cale întoarsă de pe acel drum care ducea la o carieră, am intrat în fine în Camena pe un asfalt neted ca-n palmă și-am descoperit un sat împînzit de semne de circulație, borduri, marcaje rutiere.
Dincolo de infrastructura asta care-ți ia ochii, altceva ne-a interesat (noir et blanc oblige): spuneți-i coexistența dintre vechi și nou, spuneți-i confuzie temporală, spuneți-i cum vreți. Cert e că mie-mi place să mă uit la pozele astea fără să știu cînd au fost făcute, confirmîndu-mi idea că unele lucruri au nevoie de mai mult timp pînă să se schimbe (și poate că-i mai bine așa) și totuși știind cu precizie c-am fost acolo pe 26 iunie 2020. Și că, pînă data viitoare, oricînd va fi să fie, „avem” Camena.
Fotografii realizate de Ioan Suhov și Victor Morozov pe film alb-negru Ilford PanF50, respectiv Ilford Delta 100. Developat și scanat la 3R Color.
Lasă un răspuns