Kiev, iulie 2019

Fotografiile din Kiev au fost făcute în iulie 2019 cu un film Ilford FP4 PLUS.

Într-o călătorie realizată în mare parte cu trenul am ajuns la Kiev după trei ștampile-n pașaport și două nopți pe tren. Am plecat din București, cu o pauză de vreo jumătate de zi în Chișinău și am lăsat în urmă trenul Prietenia. Îmbarcați pe cel de Moscova, am coborît după vreo (încă) 16 ore la Kiev.

În afara centrului turistic, primitor și extrem de accesibil, am ales să ne îndreptăm atenția atît spre zona mai puțin parcursă de pe malul drept al Niprului (cartierul Berezniaky), cît și spre zona districtului Svyatoshyns’kyi.

Ambele prezintă caracteristici urbane în răspăr cu mainstream-ul cartierelor istorice. În timp ce Berezniaky poate fi tratat drept zonă cu blocuri socialiste și planificare urbană riguroasă, Svyatoshyns’kyi întruchipează în mare parte boom-ul imobiliar recent. De la o primă ieșire din stația de metrou Zhytomyrska, etajele în număr tot mai mare și clădirile în lucru, mai ales în iulie, reușesc să te sufoce.

În Berezniaky (imaginea 1, 3, 4, 5) se simte o oarecare lentoare a vieții. O pun nu doar pe seama mix-ului de blocuri și elemente urbane relativ surprinzătoare (lacuri și plaje în plin oraș) — ci mai ales datorită izolării sale, cel puțin pînă recent, în raport cu marile lanțuri comerciale și cu casele de pariuri omniprezente în rest. Nu că acestea ar lipsi cu totul.

În paralel, zona Zhytomyrska (imaginea 2) prezintă un dinamism ce amestecă tranzitul din și înspre Kiev cu comerțul stradal și mobilitatea urbană conferită de o conexiune relativ rapidă cu centrul. Dezvoltarea din ultimii ani din această zonă o face să se resimtă diferit și, cumva, mai aproape de spiritul grăbit al centrului istoric.